Servicii medicale si psihologice

 

Broasca testoasa si cei doi batlani

Povestire de origine chineza

In timpurile acelea, in provincia Hu-Nan, din sud-estul Chinei, pe malurile unui lac linistit, traiau in pace trei prieteni. Doua pasari mari imbracate in pene albe si cenusii, cu ciocul solid, aripile imense ca niste pinze si gitul lung si flexibil: doi bitlani cenusii (Ardea cinerea), pe nume Cing si Ciang. Prietena lor era o broasca-testoasa, de o virsta avansata, Pi-Huan. Broasca-testoasa avea un caracter dificil: ranchiunoasa, nazuroasa, bombanitoare. Dar pazea salasul atunci cind nobilele pasari plecau sa pescuiasca in departari. Si o regaseau la intoarcere, ca o prietena fidela. Si tineau la ea, cu capul ei putin cam mare, spatele dungat si felul ei de a se retrage, bombanind, in carapace, asa cum ai tine la un peisaj familiar, un punct de ancorare in apele miscatoare sau pe cerul schimbator.
Intr-o seara, Pi-Huan, cu capul retras intre umeri, ca de obicei, isi dadea osteneala sa le pregateasca masa, cind Cing, care era cocotat pe creanga unui copac si isi netezea penele, a spus:
-Am impresia ca apele lacului nostru scad intr-un mod alarmant.
-Asa scad in fiecare vara, a mormait Pi-Huan. Cu cit e mai putina apa, cu atit mai usor e pescuitul, a spus Ciang, rizind nepasator.
-Hmm! Serios ca sunt ingrijorat! a zis Cing.
Broasca-testoasa a dat din umerii ei masivi, iar Ciang a continuat sa-si netezeasca penele, cu ciocul sau inca roz.
Si noaptea a cazut brusc din cerul portocaliu al Chinei. Cei trei prieteni au adormit in ultima stralucire palida a soarelui.
Vara trecea cu repeziciune si nu cadea nici un strop de apa. Uscaciunea a devenit insuportabila. Apa riurilor scadea, cimpurile de bumbac si orezariile nu mai erau irigate. Micul lac linistit isi scotea la iveala fundul milos. Se anunta o perioada de foamete.
Intr-o seara, cei trei prieteni s-au adunat la sfat:
-Trebuie sa plecam spre nord, a spus Cing. Intreaga regiune pina la Canton este secatuita de seceta, trebuie sa zburam departe de aici chiar de miine!
-Sa vedem meleaguri noi! a spus Ciang, rizind nepasator.
Dar o voce taioasa i-a interupt brusc:
-Si eu! a exclamat Pi-Huan, indignata. Eu cum voi pleca? Sunt batrina, carapacea mea e grea si nu am aripi ca voi. Aveti cumva de gind sa ma parasiti?
Cei doi bitlani s-au uitat unul la altul, stingheriti. Era adevarat, nu-si puteau lasa acolo batrina prietena
,pe care ar fi asteptat-o mai mult ca sigur moartea. Dar cum sa o ia cu ei?
-Trebuie sa gasim o solutie, a zis Cing.
Si toti trei, sub cerul portocaliu al Chinei,au plecat la culcare, bintuiti de ginduri sumbre.


A doua zi, din zori, s-au sfatuit din nou. Cing, stind in echilibru pe piciorul drept, Ciang pe cel sting si Pi-Huan cu privirea miniata si ingrijorata, cu capul iesit din carapace.
-Nici nu ma gindesc sa ramin singura aici si sa mor de sete! a spus ea minioasa.
-Draga prietena, sunt de acord cu tine, dar cum sa te transportam? Ne asteapta o calatorie lunga! a raspuns Cing, oftind.
-Si esti grea , doamna Pi-Huan, a glumit Ciang. Imi aduc aminte de vara trecuta, cind te-ai asezat pe piciorul meu! Au!
-A fost vina ta…
-Deloc!
-Poate ca am gasit o solutie, a spus Cing. Am putea taia un bat solid, noi doi il vom tine bine de la cite un capat, iar Pi-Huan s-ar prinde bine cu gura de mijlocul lui…
-Bravo! A exclamat Ciang. E o idee grozava, iar doamna Pi-Huan n-o sa ne mai impuie urechile cu flecareala ei!
Si a ris din toata inima. Broasca-testoasa, putin mai linistita, a avut intelepciunea sa zimbeasca si sa nu spuna nimic.
-Doamna Pi-Huan, a insistat Cing, sa nu cumva sa deschizi gura, caci vom zbura sus de tot si, desi ai o carapace tare, daca vei cadea, ai sa mori!
Broasca-testoasa a incuviintat cu o miscare a capului.
*
O ora mai tirziu, cei trei prieteni si-au luat zborul. Desprinderea de pamint a fost putin cam dificila. Cei doi bitlani nu erau obisnuiti cu aceasta greutate, dar curind, au adoptat un ritm regulat, desfacindu-si la unison aripile puternice. Zburau astfel peste pamintul pustiit: cimpuri de bumbac devastate, orezarii abandonate si, ici si colo, corpuri de animale moarte.
Pe la amiaza, pe masura ce inaintau spre nord, peisajul devenea mai verde, mai vessel. Pe la mijlocul dupa-amiezii, taranii care lucrau la cimp au zarit acele zburatoare ciudate.
-Vedeti ce inteligenta este testoasa! au exclamat ei. E transportata de doi bitlani!
Pi-Huan s-a ferit sa raspunda, dar in timp ce stringea batul in gura, savura complimentele. Acum treceau pe deasupra unui oras, cu temple, gradini, pagode cu acoperisuri aurite, iar vorbele de lauda, rostite la adresa ei, o imbatau pe doamna Pi-Huan ca o mireasma puternica de tamiie.
-Sa fie oare regina testoaselor? Ati remarcat cam ce bidivii are? Ce mod inteligent de a calatori! Cei doi bitlani si-au continuat zborul, dar oboseala incepea sa le ingreuneze aripile. Erau nerabdatori sa gaseasca un riu, un lac linistit, unde sa coboare.
Pe cind treceau pe deasupra unei pajisti, citiva ciobanasi au aratat spre ei cu degetul. Doamna Pi-Huan, care nu se mai satura de complimente, a tras cu urechea.
-Uitati-va la bitlanii aceia doi, a spus un baiat. O poarta pe testoasa aceea; probabil ca sa o manince la masa de seara. Cit sunt de inteligenti!
-Ciobani prostanaci! Nu intelegeti nimic! a vrut sa strige Pi-Huan. Dar, cum a deschis gura,a scapat batul, s-a prabusit
la pamint si carapacea s-a spart. Cei doi bitlani au coborit in zbor planat si au smuls o pana cenusie si una alba din aripi in semn de doliu. S-au rotit o clipa deasupra sarmanei lor prietene, apoi au disparut in departare.
*
Inteleptul, spune maestrul zen, primeste la fel laudele si dispretul. Nimeni nu ne poate agresa moral fara consimtamintul nostru, noi suntem cei care deschidem ecluzele supararii. Nici o injurie nu ar fi trebuit sa o faca pe broasca-testoasa sa dea drumul batului. Insulta, dispretul, anatema reprezinta opinia celui care o profereaza, e problema lui, nu a noastra.
Este posibil, la urma urmelor, ca blamul sa fie indreptatit, il acceptam ca atare. Cine e perfect? Si se mai poate ca sa fie gresit, partinitor, nedrept; il lasam in gura celui care l-a pronuntat. Pacea noastra sufleteasca, destinul nostru se afla in miinile noastre. “Intre dintii nostri”, bombane fantoma testoasei!

 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one